Cities with a population over 1000 database. 2013.
luciu — LÚCIU, IE, (I) lucii, adj., (II) luciuri, s.n. I. adj. 1. (Despre obiecte) Care răsfrânge razele de lumină, care luceşte (1); lucitor, lucios. 2. Cu lustru1, lustruit; neted; p. ext. alunecos. ♢ expr. Sărăcie lucie = sărăcie mare; mizerie.… … Dicționar Român
Luciu — Infobox Romania Communes name=Luciu county=Buzău County year= mayor=Mircea Frăţilă from=2004 party=PD area= census=2002 population=2,977 [ [http://www.edrc.ro/recensamant.jsp?regiune id=503 judet id=548 localitate id=588 2002 census results for… … Wikipedia
lúciu — I. adj. m. [ ciu pron. cìu], f. lúcie (sil. ci e); pl. m. şi f. lúcii II. s. n. [ ciu pron. cìu], art. lúciul; pl. lúciuri … Romanian orthography
Comuna Luciu — Admin ASC 2 Code Orig. name Comuna Luciu Country and Admin Code RO.11.47300 RO … World countries Adminstrative division ASC I-II
lustru — LÚSTRU1 s.n. Strălucire naturală sau obţinută prin procedee artificiale a suprafeţei unui obiect; luciu. ♢ expr. Sărăcie cu lustru = sărăcie mare, sărăcie lucie. ♦ Aspect lucios pe care îl capătă unele obiecte, stofe etc. din cauza uzării. ♦… … Dicționar Român
lucios — LUCIÓS, OÁSĂ, lucioşi, oase, adj. 1. (Despre obiecte) Care luceşte; strălucitor, sclipitor, lucitor, luciu. 2. (Despre surse de lumină) Care răspândeşte lumină; care străluceşte, lucitor. ♦ (Despre ochi) Cu reflexe strălucitoare; lucitor. – Luciu … Dicționar Român
grafit — GRAFÍT s.n. Carbon natural aproape pur, cristalizat în sistemul hexagonal, de culoare cenuşie neagră şi cu luciu metalic, având numeroase folosiri în industrie. – Din fr. graphite. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GRAFÍT s. (min.)… … Dicționar Român
luci — LUCÍ, lucesc, vb. IV. intranz. 1. A răspândi lumină; a străluci, a lumina. 2. A sclipi din cauza luminii; a scânteia. ♦ (Despre ochi) A avea o strălucire deosebită, exprimând o emoţie, o dorinţă etc. 3. fig. (Despre idei, sentimente) A apărea în… … Dicționar Român
mat — MAT1 s.n. Situaţie în cadrul unei partide de şah în care regele uneia dintre părţi, fiind atacat, este pus în imposibilitate de a mai fi apărat, determinându se astfel sfârşitul partidei. ♢ expr. A face (pe cineva) mat = a învinge (categoric) pe… … Dicționar Român
metal — METÁL1, metale, s.n. Element chimic cu luciu caracteristic, bun conducător de căldură şi electricitate, ductil şi maleabil, solid la temperatură obişnuită. (din fr. métal, germ. Metall, lat. metallum) Trimis de tavi, 22.01.2008. Sursa: MDN … … Dicționar Român
